Experienta Bravo,ai stil!

Experienta Bravo,ai stil!
View Post

5 produse de beauty indispensabile din geanta mea

5 produse de beauty indispensabile din geanta mea
View Post
To top
6 Mar

Sa ne aducem aminte de Yves Saint Laurent

Am să leg celebrarea din această lună cu o călătorie de suflet, pe care am facut-o anul trecut, în Maroc. Intr-unul dintre primele mele articole de pe blog v-am povestit despre vacanţa mea petrecută acolo, amintind despre vizita pe care am facut-o la Grădina Majorelle din Marrakech, una dintre cele mai frumoase grădini botanice din lume. Este locul în care trebuie să mergi măcar o dată în viaţă, măcar pentru a avea o imagine despre dimensiunea lucrurilor uimitoare pe care Omul le poate face, atunci când Natura este parte din el.
Şi o să încep cumva altfel decât până acum, evocând frumuseţea acestui loc care pare desprins din Paradis, reunind plastic culori, miresme, plante exotice rare, precum şi o istorie aparte. Sunt alăturaţi într-o simfonie a naturii: cactuşi, crini, lotuşi, iasomii, palmieri, arbori de nucă de cocos, bananieri, bambuşi, agave şi chiparoşi, fântani, iazuri, vase, ghivece şi poteci de vis, care te lasă fără cuvinte. Totul pictat în albastru de cobalt – celebrul albastru de Majorelle, creat de pictorul Jacques Majorelle, primul proprietar al grădinii, roşu de teracotta specific Marrakechului, galben electric, verde intens, curcubeu de culori şi vopsele care iţi taie respiraţia.

De ce am făcut acest preambul? Pentru că este grădina descoperită de celebrul creator de modă Yves Saint-Laurent în anul 1966, când a fost prima dată în Marrakech, alături de iubitul său Pierre Bergé (amintindu-şi de această vizită, spune: “O vizită la Marrakech a fost un mare șoc pentru mine. Acest oraș m-a învățat culoarea “.). Îndrăgostit pe viaţă de peisaj, în anul 1980 cumpără grădina şi o transformă într-un loc uluitor, spaţiu dedicat unor forme multiple de artă şi de relaxare, loc de pelerinaj pentru toţi iubitorii de frumos ai lumii.
Vizitând grădina, parcă faci o călătorie într-un spaţiu atemporal, spiritualizat, nevenindu-ţi să crezi că te plimbi pe aleile pe care s-au plimbat celebri creatori de modă (inclusiv Jean Paul Gaultier) sau aspiranţi, modele superbe, editori de la Vogue, sau oameni care, pur şi simplu, au plecat spre Maroc doar pentru a vedea grădina.
Peste toate pluteşte, în sfârşit liber, spiritul marelui Yves Saint-Laurent a cărui cenuşă a fost împrăştiată în grădina de trandafiri a vilei Oasis. Un monument funerar este construit în jurul unui pilon roman adus de la Tanger şi fixat pe un piedestal cu o placă, unde-i este scris numele, întru eternitate.

De ce spun „în sfârşit liber?”
Pentru că grădina este extensia spiritului său creator, expresia crezului său artistic bogat în nuanţe, leagăn de culturi diverse (multe din colecţiile sale sunt inspirate din cultura africană, marocană, chineză sau din baletul rusesc), este locul de profundă meditaţie, linişte şi inspiraţie.
Pentru că este locul în care s-a retras atunci când lumea a devenit prea zgomotoasă, prea greu de suportat pentru el, dar şi pentru că imperiul, pe care îl construise de-a lungul anilor de intensă creaţie, începea sa-l sufoce prin dimensiunile şi nevoile lui. Saint Laurent, de altfel, mărturiseşte la un moment dat în ”Newsweek”: ”Mi-am făurit un ştreang pe care să mi-l pun singur de gât. Mi-ar plăcea la nebunie să pot face modă atunci când vreau, dar sunt prizonierul propriului meu imperiu comercial”.
Cum arată începutul în cazul lui?
Am citit enorm despre el, pentru că s-a scris enorm. Şi s-a scris enorm, pentru că a influenţat profund moda secolului XX, pentru că a fost o personalitate controversată, un om al contrastelor, al provocărilor, a trăit la extreme totul, iar geniul şi talentul lui te copleşesc. Creaţiile Yves Saint Laurent sunt simbolul individualității, al creativității și al luxului în modă, dar și al cosmeticelor exclusiviste, al produselor de make-up și parfumurilor cu compoziţii unice. Yves Saint Laurent a fost unul dintre cei mai influenți și mai respectați designeri de modă ai secolului al XX. În decursul celor peste 40 de ani de carieră, el a transformat tendințele modei, fiind convins că frumusețea este prelungirea caracterului.
Iar pe femei le-a iubit, aşa cum numai un artist total o poate face.
”Dacă Channel a eliberat femeile, Yves a eliberat moda” este o expresie celebră în lumea fashion, ceea ce dovedeşte forţa geniului său creator.

Începutul se desfăşoară sub un puternic impact emoţional: el povesteşte că, încă din copilărie, a trăit sub emblema duplicităţii: ”Am început să duc o viaţă dublă. Pe de o parte acasă, fericit cu ai mei şi cu lumea pe care mi-o inventasem prin desene. Pe de altă parte, la şcoală… umilit, intimidat şi bătut de colegii de clasă”. Colegi care îl maltratau pentru că îl bănuiau că e homosexual…

Am citit că acasă a  crescut ca într-o „poveste“, alături de o mamă care îl adora ( „mereu eleganta Lucienne Mathieu-Saint Laurent a exercitat o fascinţie aparte asupra tânărului Yves, reprezentând un model permanent pentru el. Ori de câte ori vorbea despre ea, creatorul nu spunea niciodată „mama mea“, ci doar „Maman“ …”), şi de două surori care au fost primele manechine pe care le-a îmbrăcat, după ce şi-a făcut ucenicia pe câteva păpuşi, mici actori în spectacolele pe care le regiza.

Aş putea face o observaţie, referitor la un lucru comun cu mai toţi creatorii celebri. Un lucru determinant în parcursul lor este familia. Familia care le dă aripi, şi mijloace, şi motivaţie să zboare din cuib, la vârste fragede, ca să cucerească lumea. Şi, după cum vedem, şi de această dată, prezenţa feminină este puternică, intuitivă, protectoare, fascinantă.

In timpul liceului a povestit în imagini „Madame Bovary”, pentru ca în 1951, la 15 ani, să realizeze primele costume pentru Baletul din Oran. A ieşit pe locul trei la un concurs de design organizat de Paris Match, anunţându-şi părinţii că vrea să fie scenograf de teatru şi să trăiască la Paris.

Christian Dior l-a luat sub aripa sa, la numai 17 ani, ştiind din instinct că acesta va fi discipolul care îi va duce mai departe munca.

Acesta a fost începutul, strâns legat de destinul Casei Dior.

De ce îl iubim?

  • Pentru că este punct de reper în industria fashion, fascinant, imprevizibil, vulnerabil, genial, controversat, inovator şi vizionar. Viaţa lui s-a desfăşurat sub semnul contrastelor. Contrastul dintre ”caracterul foarte puternic, care ştie exact ce vrea” (aşa cum îl descria Susan Train în “Vogue”) şi imaginea de om crizat, nervos din naştere, frenetic, cum îl vedea partenerul său de viaţă şi de afaceri, Pierre Bergé, a fost cel mai probabil şi sursa din care YSL a reuşit să potolească setea de „altfel” din lumea modei, setea pentru creaţii originale şi proaspete.
  • Pentru că ne incită imaginaţia, prin geniul, îndrăzneala, nonşalanţa şi creativitatea  cu care îşi lanseaza produsele folosindu-şi imaginea, imagini devenite, apoi, iconice.

Astfel, în luna octombrie 1971 pozează nud într-o şedinţă foto pentru prima ”eau de toilette” YSL destinată bărbaţilor – ”Pour Homme”, declanşând cu acest gest un mic scandal. La câţiva ani după aceasta, partenerul său Pierre Bergé, avea să declare: ”A fost doar o provocare de-a lui Yves Saint Laurent. Imaginea nu viza în mod special populaţia gay, deşi reclama a plăcut mult acesteia. În orice caz, la momentul respectiv fotografia cu greu a fost publicată. Şi doar în presa franceză. Abia mult mai târziu a devenit un simbol legendar”.

  • Pentru că a spus cuvintele magice care merg la sufletul oricărei femei, venerând-o şi transformând-o pe aceasta într-un simbol al frumuseţii: „Să fiu umilul servitor al corpurilor, gesturilor, atitudinilor, vieţilor lor. Am vrut să le fiu alături în acest moment al libertăţii pe care au câştigat-o în ultimul secol.“
  • Pentru unele dintre cele mai surprinzătoare şi exotice colecţii couture create vreodată, folosind blănuri şi fulare luxuriante, inspirate de costumele fantastice din lumea baletului, mătase, şifon, caşmir, lâna, bumbac, piele, în combinaţii unice. De altfel, Y.S. Laurent se numără printre membrii  fondatori ai Camerei sindicale a couturierilor, alături de Jean Patou, Lanvin, Louis Feraud, Pierre Balmain, Guy Laroche, Elsa Schiaparelli, Hanae Mori.
  • Pentru că ne-a dăruit pentru eternitate parfumul „Opium”, lansat cu un slogan incitant, ca tot ce aparţine brandului: “ Opium, pentru cei care sunt dependenţi de Yves Saint Laurent ”, conturând astfel şi linia exclusivistă de adresabilitate a creaţiilor sale.
  • Pentru sinceritatea şi respectul faţă de noi, publicul lui. Ne-a onorat ridicandu-ne la nivelul lui de înţelegere, confesionându-se: “Am făcut cunoştinţă cu acei prieteni de vreme bună pe care îi numim tranchilizante şi droguri. Am fost prizonierul depresiei şi al izolării dintr-un spital. Dar într-o bună zi am putut să ies din toate astea, uluit şi totuşi treaz”.
  • Pentru motto-ul pe care si l-a ales, ca încununare a unei vieţi trăite intens, şi care, venind din partea lui, este şi un sfat pentru noi toţi: ”Lucrul cel mai important este să rezişti”.

De ce îl iubim, în mod special, noi românii

  • Pentru colecţia intitulată  „La blouse roumaine”, concepută, în anul 1981, ca un omagiu adus pictorului Henri Matisse, care era fascinat de portul popular românesc. Această colecţie a intrat în circuitul mondial al modei.
  • Pentru că a fost un admirator al sculptorului român Constantin Brâncuşi, opera de artă “Madame LR” a celebrului sculptor român făcând parte din colecţia de peste 700 de opere de artă a creatorului de modă Yves Saint Laurent şi a prietenului său Pierre Berge, şi care a făcut senzaţie la una dintre licitaţiile celebrei casă de licitaţii Christie`s.

De ce îl iubesc EU?

  • Pentru că viaţa mi-a făcut un cadou neaşteptat, purtându-mi paşi prin Grădina Majorelle, acolo unde am simţit mai mult decât oricând – mai mult decât citind şi visând – spiritul liber şi creator al lui Yves Saint Laurent.

M-am plimbat prin grădină,  cu aripi de înger pe umăr, admirând, memorând, emoţionându-mă, visând, făcând fotografii – ca nu cumva să trec în uitare vreodată mirajul călătoriei!, simţindu-mă mai aproape ca niciodată de această lume unică şi splendidă, lumea creatorilor de miracole!

În speranţa că v-am întrerupt pentru o clipă din traseul zilnic, făcându-vă o mică bucurie, vă propun să ne întâlnim şi luna viitoare în această secţiune a blogului, în plină primăvară, cu soare în suflet şi zâmbet în gând, pentru a celebra încă o dată perfecţiunea în stare pură!

Va pup!

 

Ioana Visanescu

Ioana
1 Comment
  • Carmen V.

    Superb! Felicitari!

    March 7, 2018 at 9:31 am