Experienta Bravo,ai stil!

Experienta Bravo,ai stil!
View Post

5 produse de beauty indispensabile din geanta mea

5 produse de beauty indispensabile din geanta mea
View Post
To top
22 Jan

Despre frici si alti demoni

 

“Da piept cu cele mai mari frici ale tale. Dupa aceea, ele nu vor mai avea forta, iar tu vei fi liber.” – Jim Morrison

Nu stiam daca sa scriu sau nu, articolul asta, dar mi-am dat seama ca frica este atat de prezenta in vietile noastre, ale tuturor.

Cred ca ma lupt cu frica inca de copil, nu stiu daca provine din nesiguranta, neincrederea in mine sau, pur si simplu, am crescut cu ea.

Cand eram mica, mereu mi-a fost teama de esec, de nereusita, asta pentru ca si parintii mei au pus mereu presiune, atat pe mine, cat si  pe sora mea, sa fim cele mai bune, sa ne dorim mereu mai mult. Daca am reusit? Nu mereu, de multe ori ,am esuat, dar am continuat sa imi pastrez zambetul pe buze si sa accept si un esec.

Cele mai dese frici pe care le-am avut, au fost, frica de a nu fi iubita si frica de esec.

Nimeni nu te invata ca esecul este omenesc, inca din scoala, profesorii pun presiune pe noi si ne spun ca daca ne dorim sa reusim in viata, esecul nu trebuie sa existe.

Serios?! Pai, tocmai din esec si dezamagiri reusim sa crestem, sa ne maturizam si sa ne motivam sa incercam mai mult.

Pana la o anumita varsta, nu am stiut ce este esecul si nici nu am vrut sa ma gandesc ca se poate intampla, sa nu imi iasa totul din prima. La primul meu mare esec, am crezut ca nu o sa pot trece peste el si ca o sa raman marcata de acel eveniment, dar nu a fost asa, am devenit mai motivata sa reusesc si sa le demonstrez celorlalti ca pot.

As vrea sa va povestesc un lucru din viata mea pe care multe persoane nu il stiu. Eram ultimul an la facultate si in vara lui 2012, m-am decis ca vreau sa plec din tara si sa ma mut in Belgia, acolo unde locuieste matusa mea de foarte multi ani. Am facut totul pentru a pleca, mi-am luat examenele, licenta,  am facut cursuri de olandeza, am dat Ielts-ul si mi-am imaginat un an intreg cum o sa traiesc eu acolo, dar destinul a avut alt plan cu mine si mi-a scos in cale un om minunat, iar dorinta de a pleca, a devenit din ce in ce mai mica.

Dar nu puteam sa dezamagesc, nu puteam sa le spun celorlalti ca prioritatile mele s-au schimbat si mai ales, nu puteam sa traiesc toata viata cu regretul ca nu am incercat.

Si, iata-ma in august 2013 in aeroport, cu doua valize si cu inima pe jumatate zdrobita. Am ajuns in Belgia, unde lucrurile pe care mi le imaginam eu, visurile si lucrurile pe care mi le doream sa le fac acolo, nu mai rezonau cu mine.

Dupa cateva luni, mi-am dat seama ca trebuie sa ma intorc si sa imi urmez inima, dar aici a intervenit frica, frica de dezamagire, nu voiam ca ai mei sa fie dezamagiti de faptul ca eu imi doresc sa ma intorc in tara. Am venit de Craciun acasa si normal ca ei au spus ca nu trebuie sa ma intorc si ca nu am demonstrat nimic in timpul petrecut acolo.

Matusa mea este inspectoare la o firma de curatenie, iar pentru ca am vrut sa le demonstrez parintiilor mei ca pot sa fac orice si ca o sa imi castig banii mei, m-am dus si am facut curatenie intr-o fabrica doua luni de zile.

Asta cred ca a fost cea mai mare provocarea pana in acel moment, poate chiar, pana in acest moment. Tin minte ca in prima zi, plangeam si faceam curat, dar cu timpul m-am obisnuit si a devenit parte din rutina mea zilnica. Asta a fost momentul cand mi-am dat seama ca in viata poti sa faci orice, nu exista nu pot, ci doar nu vreau.

V-am povestit acest moment pentru a va sublinia ca din frica, uneori ies si lucruri bune, trebuie sa avem curajul sa ne depasim frica si sa nu o lasam sa puna prea mult stapanire pe noi, pe dorintele noastre si pe ceea ce ne defineste ca oameni.

Asa ca, haideti sa ne depasim fricile, sa devim cea mai buna versiune a noastra si sa facem totul pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Cu pasi mici, dar siguri, putem face lucruri despre care nici nu avem idee ca suntem capabili. Eu zic sa ne iubim, sa ne acceptam cu totul si sa incercam sa evoluam in fiecare zi.

Va imbratisez,

Ioana Visanescu

Ioana
No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.